Arhive lunare: Octombrie 2010

Marea USArizare

O minte luminată zicea că atunci când copiezi de la unul singur se numeste plagiat, iar când copiezi de la mai mulți se cheamă cercetare. Mă întreb cum s-o numi când o nație copiază de la altă nație.

Azi sunt naționalist. Trist naționalist. N-aș vrea să-i supăr pe dacofili (pentru care port un respect deosebit) dar mă doare să vad coloana vertebrală de cauciuc a neamului nostru. Și nu că ne-au fecundat cam toți cotropitorii din toate pozițiile, e clar că pe harta lumii nu am depășit niciodată gradul de pion. Accept asta și îi respect pe cei care azi dau nume de străzi. Ce mă supără este tendința copypaste mioritică. Hai că pot acorda circumstanțe pentru baia romană, ciubuc, ștecher, kurtos sau samovar. N-am prea avut de ales. Dar tineretul bonjurist n-are nicio scuză.

Cam lungă introducere pentru Halloween dar mă ardea. Am tăcut când am luat Sf. Valentin. E cu inimioare și noi n-aveam. Merge, chiar dacă la Valentinul ortodox n-are nimic în comun cu tizul lui catolic.

Am tăcut și când am luat fast-food-ul. Nu mă simțeam amenințat. Acum mă îngrijorează obezitatea infantilă sprijinită subtil de arcadele galbene.

Și ghici de unde vin marile generatoare de cancer pulmonar? Tot de la unchiu Sam.

N-am nimic cu americanii. Dimpotrivă. Sunt cea mai avansată națiune pentru că lumea nouă a fost sugativă de vârfuri. Dar de ce ne încăpățânăm noi să aducem doar ce ne convine din visul american aici în Balcani? Autostrăzile alea lungi nu le-am aduce. Stadioanele alea pline nu le-am aduce. Spitalele alea dotate nu le-am aduce. Salariile, învățământul, protecția socială …

Ceea ce ne facem noi că nu înțelegem e că oricât am încerca să cosmetizăm berbecu, n-o să fie niciodată bizon. Și nici cioara condor.

P.S. Pe când o Ziua Cârtiței cu mici și Guță pe Valea Prahovei?

3 comentarii

Din categoria Fără categorie

Scrisoare descrisă pentru Biliboi

…după atâtea vorbe mici, era și timpul pentru o Vorbă Mare.

Bine ai devenit stăpânul vieții mele, mogâldeață mică!

Acum că au început să mi se mai adune gândurile, vreau să nu ratez momentul ăsta unic când simt nevoia să-ți transmit o parte din sufletul meu. În primul rând vreau să știi că ai primit cel mai minunat dar din lume, viața, pe care te rog să o iubești din suflet, să o respecți mai mult decât orice și să o trăiești din plin.

Cele mai importante lucruri din viață sunt cele pentru care merită să te lupți: sănătatea trupului, libertatea spiritului și liniștea sufletului. La naștere le ai pe toate trei, fă ca ele să nu te părăsească niciodată și vei putea face ORICE în lumea asta.

Ai venit aici pentu a cunoaște, a experimenta și a simți. Nu uita să zâmbești în fiecare zi și să adormi împăcat în fiecare noapte.

Fericirea este un drum, nu o destinație. Urmează-ți pasiunea și atunci când știi că ești pe drumul bun, nu-i lăsa pe ceilalți să-ți impună drumul lor.

Să mulțumești în fiecare zi și fii recunoscător pentru tot ce ai. Nu e nevoie să pierzi ceva pentru a-i aprecia cu adevărat valoarea.

Întotdeauna să cauți răspunsurile în interior, nu cere de la nimeni ajutor pentru ceea ce poți face singur. Când ești îndoit, preferă intuiția în locul rațiunii, intuiția este cel mai puternic ghid al tău.

Tot ce este viu pe acest pământ sunt frații și surorile tale. Fii bun cu toți, fii drept cu cei pe care nu îi înțelegi și stai drept în fața celor care nu te înțeleg. Iubește oamenii și respectă natura.

Dacă ai ceva de spus, spune. Dacă ai ceva de făcut, fă. Nu permite lucrurilor mărunte să te abată de la drum. Nu-ți amâna și nu-ți regreta deciziile.

Ceea ce dai este ceea ce vei primi mai devreme sau mai târziu. Fii mereu cel care oferă și nu aștepta nimic în schimb. Fii bun și viața îți va zâmbi.

Clipele grele ne sunt date pentru a prețui cu adevărat momentele fericite. Dacă nu cunoști noaptea nu poți prețui ziua. Nu fugi de noapte, accept-o. Cu cât noaptea mai neagră, cu atât ziua ce cu siguranță va urma, va fi mai luminoasă.

Iubește-ți dușmanii dar nu-i crea, acceptă situațiile limită dar nu le căuta. Doar prin ei vei reuși să crești, doar prin ele te vezi așa cum ești. Iubește-ti prietenii care vor fi alături de tine și te vor sprijini.

Eu, prin tot ceea ce fac, îmi doresc să-ți fie bine. Iartă-mă când nu o să mă fac înțeles. Înțelege-mi limitările și tolerează-mi absurditățile. Atât cât viața și tu îmi veți permite, voi fi mereu alături de tine, puiul meu.

7 comentarii

Din categoria Fără categorie

Sărutul care ucide

Era un parcă un film care se chema așa dar probabil a fost atât de prost că nici actorii principali nu-l mai țin minte. Nu, n-am să vorbesc iar de filme. Tema de azi – pericolul buzelor intenții.

În seara asta am fost iar la alergat. Pentru cei nefamiliarizați cu fenomenul, e un mers nostim, puțin mai rapid care te cam face să gâfâi. Și de gâfâit gâfâie toți alergătorii, și ăia trași prin inel, și ăia blocați în colac, semn că plămânii au nevoie de mai mult aer. Și după ce fugi de nebun 3 lungimi de Politehnică (unitate de măsură inginerească egală cu radical dintr-o milă marină la pătrat) n-ai nevoie nici de mama, nici de tata, nici de pisi. Ai nevoie de o gură mic jegărească sa potolești setea de oxigen a plămânilor.

Printre ceilalți participanți la trafic, zăresc o duduie alergătoare, mediocră din toate punctele de vedere. Tipul ălă de persoană care face figurație în viața ta. Treci pe lângă ea ca pe lângă un pom, iar pomii măcar primăvara sunt interesanți. Ați prins ideea… Duduia, încerca din răsputeri să mai reducă țesutu-i adipos și, în mod cu totul lăudabil, își mișca tenace fizicul, după cum spuneam, mediocru. La capătul așa zisei piste, stătea bondaru ei, cu un fizic mult mai dezordonat decât al duduii în cauză, semn că prin stomacul lui s-au scurs multe shaorme. Probabil făcându-i-se umpic fomiță, bondaru îi face semn duduii că e timpul să revină cu picioarele în mașină că de, sportul daunează grav obezității.

Și cum credeți că-și așteaptă bondaru preopinenta? Cu ditamai gura căscată și hop ventuză aplicată adânc săracei dudui care în mod cert numai de un corp străin în gură nu avea nevoie. Da ce să știe bondaru amorez? Că privirea învinețită și respirația schimonosită or fi semne disperate ale dragostei? E, ce-și bate capu aiurea, dacă scapă cu viață duduia o invită la un mec. Dacă nu scapă, mai bine, mănâncă două big mecuri.

Și în final, întrebarea capcană: De câte mile marine este nevoie pentru o ventuză de bondar la pătrat?

3 comentarii

Din categoria Fără categorie