Arhive lunare: Ianuarie 2011

Țara mea de cântec, țara mea de doare

Recunosc sportiv, posturile din ultima vreme au fost greu digerabile, mai ales pe stomacul gol. Așa că înainte să pierd și ultimul cititor (sărumana mamă) revin cu un subiect lejer, despre români, românism și alte nebulozități. Astfel…

…Sunt român, statut care de-a lungul vieții mi-a furnizat sentimente contradictorii, de la frustrare la resemnare și de la jenă la autopersiflare. Pe lângă mândrie n-am trecut nici măcar tangențial, dar nici timpurile nu favorizează nobilul sentiment. Cu toate astea mă întreb ce sentiment o nutri pentru glia strămoșească și umilii ei servitori, vecinul de la 4 a cărui pățanie o voi relata radiofonic pentru a nu fi acuzat de atitudini pricinoase.

E iarnă. E frig. Sărbătorile bat la ușă pentru că am decuplat soneria. Vecinul de la 4 este nevoit să parcheze lângă ghena de gunoi, pentru ca un alt gunoi i-a ocupat abuziv locul de parcare. Dimineața zarvă mare. Mai multe mașini dotate cu sirene, girofaruri și însemne oficiale se calcă pe bătături. Printre gălăgioși poliția, smurzii, comunitarii și pompierii. Un ginitor din blocul de vis-a-vis, cu ochi demult ieșiți din termenul de garanție, sună binevoitor la numărul scurt anunțând un incendiu de proporții.

Autoritățile au dat curs solicitării și trimit la fața locului vehiculele sus-menționate precum și personalul deservitor. Constatarea de la fața locului este categorică. Mașina vecinului este învăluită de un fum misterios pesemne generat de un foc mocnit din zona motorului. Reacția autorităților nu se lasă așteptată. Cu câteva lovituri de topor în punctele cheie geamurile capitulează prin țăndărizare. De acum e loc berechet să analizeze situația mai în de aproape. Dar vai, focul se lasă așteptat.

Și când lucrurile deveneau din ce în ce mai misterioase pentru autorități, vine soluția salvatoare. Ce-ar fi dacă după ce am redecorat cu atât bun gust mașina, ne-am arunca un ochi sub ea? Ei da, bine gândit! Probabil că o decizie ca asta vine în urma multor ani de experiență presărați cu mii de intervenții salvatoare.

Vestea bună – s-a descoperit cauza. Vestea poroastă – este un canal din care ies aburi. E un SF? NU! E un film cu proști? NU! E o dimineață normală dintr-o țară anormală.

Morala: Dacă tot parcați pe canal, măcar lăsați geamurile deschise.

2 comentarii

Din categoria Fără categorie

Exercițiu de imaginație


Este primul post de pe ipad, așa că dacă există greșeli de gramatică, de logică sau de exprimare, de aici mi se trag.

Să facem un scurt exercițiu de imagine acum că s-au terminat sărbătorile. Ce-ar fi dacă am trăi cu toții în Bradinia, un loc minunat din Constelația Coniferică. Și ce-ar fi dacă o specie mai falnică ar avea un obicei ciudat, ca o dată pe an să vină printre noi, să ne ia bebelușii direct de la țâța mamei și să-i ducă în pădure unde să-i lase fără lapte, să le pună beteală pe picioare și globuri în urechi. Și totul doar pentru că așa este acolo tradiția, să aibă în pădure bebeluși muribunzi împodobiți.
Revoltător de barbară tradiția de pe meleagurile alea, ce bine că e atât de departe și nu avem nicio legătură. Ce frumoase tradiții avem noi. Ce frumos este Crăciunul și ce cuminți stau acum uscați și aruncați în gunoaie mii și mii de brazi. Măcar pe vremea mea făceam săbii din ei. Acum avem PSP.
În orice caz, numai brad să nu fii în ajun. Sau porc.

3 comentarii

Din categoria Tutti frutti

Călători prin marea trecere

Azi e prima zi din 2011 când nu am ajuns acasă mâine. Cutia de scrisori plină de spam. Mi-a atras atenția un flyer pe care-l strângea cutia, mi-a fost milă de el și m-am gândit că i-aș face un bine dacă l-aș elibera. La ce credeți că ne îmbia fițuica? Pizza pe vatră? Închiriez garsonieră exclus intermediari? Provident îți dă bani fără dobândă? Neah, ceva cu totul și cu totul inedit. Reclamă la pompe funebre.

Mă gândesc la ce-o fi fost în capul celui care a gândit tărășenia. Dacă o fi fost ceva. Ce reacție a clientului final s-o fi imaginat? ”Mda, bunica nu se simte prea bine, ia sa iau flyerul și să o întreb dacă îi stă mai bine îmbracată în mahon sau în cireș” sau ”O să pun flyerul lângă cele de pizza, nu stii când îți vine cheful de o moarte a la carte”. Ce ziceți de ”Fiule, uite ce flyer minunat am găsit, sunt mort după florile astea” sau ”Mamă, prosoapele astea sunt mortale” sau ”Vreau să ne îmbălsămăm la ei, uite la două îmbălsămări, a treia e gratis”

M-aș aventura cu un sfat. Stimați lugubri, nimeni întreg la minte care poate deschide o cutie de scrisori nu dorește să aibă de a face cu voi. Până și cei mai împovărați sunt interesați mai degrabă de o farmacie mai puțin riguroasă, un etaj mai înalt, o lamă ascuțită, o funie zdravănă. Oricum, în niciun caz nu se gândesc la voi. Și chiar când inevitabilul se produce, credeți că o să vă calce cineva pragurile pentru că aveți un flyer cu florile cele mai mov sau că pur și simplu sunteți în drum spre ultimul drum? Ingrată afacere v-ați ales. E clar că cineva trebuie să o facă și p-asta, dar chiar nu vreau să știu că sunteți mai cu moț față de ceilalți gropari.

Băieți, de ce nu găsiți și alte întrebuințări suportului de fes?  În loc să bagați bani în marketing mai bine ascuțiți-vă cazmalele. Știți, chiar dacă ajungem la mâna voastră, vrem să scăpăm cât mai repede de voi.

4 comentarii

Din categoria Fără categorie